Dintotdeauna mi-au plăcut copiii și mi-am dorit tare să am și eu sau dacă nu, chiar să adopt.

La 25 de ani, după serviciu, eram voluntar la un centru secret de copii abuzați de părinții lor, tocmai pentru a sta cât mai aproape de copii și a mă bucura alături de ei. Nu făceam mare lucru: seara ajutam personalul de acolo la pusul mesei, baia de seară a copiilor, îmbrăcatul în pijama, o poveste sau poate doar o îmbrățișare dată celor mici.

A fost o perioadă în care m-am simțit și utilă, dar am și învățat să am multă răbdare cu cei mici. Cu permisiunea celor de la centru îi duceam în parc, iar uneori la mine acasă, că stăteam la câteva blocuri distanță.

Acei copii erau acolo în centru pentru că fuseseră abuzați, mulți dintre ei sexual, de proprii părinți sau de alți membri din familia extinsă. Erau copii cu traume mari, copii luați cu forța din familiile lor pentru că, din păcate, asta impunea gravitatea faptelor părinților lor, și duși departe de casă, într-un loc în care trebuiau să fie pe cont propriu (cei mai mici dintre ei aveau 2-3 ani).

Cum știi oare să fii pe cont propriu la 3 ani?

La ce te gândești tu oare, cu mintea ta micuță, când te trezești peste noapte într-un loc nou, când seara te pui la culcare într-o cameră cu multe paturi și mulți copii pe care nu-i cunoști?

Ce simți tu oare când ești pus la o masă cu farfurii multe și identice și trebuie să mănânci ce ți se dă, fără să faci mofturi sau să strâmbi din nas că nu-ți place?

Acum ai 3 ani, dar curând vei avea 13, apoi 23, apoi 33 și poate vei auzi mai târziu pe cineva spunându-ți: Asta-i viața!

Și poate te vei întreba atunci: Chiar așa, ce este viața?

Anul acesta la târgul de carte de la Bologna am găsit o carte sensibilă, delicată, frumoasă, o carte despre Viață. Și chiar dacă noi publicăm cărți pentru copii, acesta este specificul editurii noastre, și cu ceea ce mă identific eu acum cel mai bine, când găsești o carte ca și asta, n-ai cum să nu o iei acasă și să vrei să o dai mai departe.

,,Viața : cel mai mare mister.
Complexă, creativă, puternică.
Se naște și renaște înăuntrul fiecăruia dintre noi.
Ea, care merită pe deplin trăită.
Fără a fi înțeleasă, doar descoperită.” – Viața – Editura Cartemma