Mă uitam zilele trecute la un grup de adolescente, care mai de care mai trendy, mai gălăgioase, dornice oarecum să se afirme în grup prin propriul stil și propria voce. Și mi-am amintit de mine, studentă fiind, cum încercam și eu să-mi găsesc un loc al meu într-un grup.
Și cum nu am fost niciodată vreo frumusețe rară (n-a făcut nimeni torticolis întorcându-și capul după mine) am știut că trebuie să am altceva care să mă definească. Era o vorba la noi în sat: ”Nu-i frumoasă, da’ e interesantă”. Cam așa și eu 
, n-am considerat frumusețea ca făcând neaparat parte din ”oferta” mea, așa că m-am străduit pe cât am putut să fiu interesantă. 
Și țin minte că în facultate, banii pe care-i primeam de acasă erau aceeași lună de lună. Aveam o înțelegere cu ai mei, știam că aia e limita și că e fix problema mea cum îi administrez. Dar eu voiam să fiu trendy și eram în stare să îmi dau aproape toți banii pe o pereche de blugi mai fancy, și să mănânc toata luna pufuleți cu iaurt. Știu, nu s-ar zice că am suferit vreodată de foame, sau mă rog, oricum pare-se că mi-am revenit în mod spectaculos.
Multora dintre tineri, așa cum am fost și eu cândva 
hainele sunt cele care le dau valoare, faptul de a fi diferiți îi face să se simtă confortabil cu ei înșiși. Și eu cred că și această etapă are rolul ei și îi ajută în dezvoltarea personalității lor.
Eu și acum mă străduiesc să fiu interesantă, și vorba aia au trecut ceva ani de când eram tânără și neliniștită doar că acum știu că nu ceea ce ai, ci ceea ce dai, te definește ca om.
Fetelor cochetelor, Anca Zsetkei Dinea și Muresan Violeta Nicoleta musai a fost să mă pozez azi să vadă lumea ce rochii trendy, pictate manual, am de la voi! Și apoi vorba aia, când ești interesantă, nici nu-i musai să fii așa frumoasă!