Bine, să nu mai zic că eu am crezut că copiii dorm toată noaptea, adică dacă îmi spunea cineva dinainte: vezi că nu o să dormi 5 ani de acum încolo (eu cum eram rea de somn înainte) nu cred că acceptam ,,provocarea” asta. 😁

Și cumva, toată experiența asta de mamă mi-am făcut-o de la momentul în care am devenit mamă și am observat că oricât de mult citești, și oricâte sfaturi asculți, nimeni nu se poate pune în locul tău…pentru că nimeni NU e în locul tău.

Și simți, mai ales când ai copii mici mici, cum se pune o presiune asupra ta: alăptează – nu alăpta mai mult de…, dă-i ceai – nu-i da ceai, diversifică de la 6 luni – mai bine de la 4 luni, ține-l în brațe – nu-l ține atât în brațe, și toate astea vin peste nesomnul tău, peste oboseala ta, uneori cronică de-a dreptul, peste tine care nu prea mai ești femeie, că acum trebuie să fii mamă.

Știu cum eram eu în perioada cu ei mici, parcă eram într-un film în care eu jucam toate personajele, și nu jucam niciunul bine.😁
Acum alăptezi, acum faci de mâncare, acum îi schimbi, acum trebuie să îi scoți afară, acum te joci, acum îi adormi, acum iar alăptezi, acum iar îi schimbi (și nu-i ca și cum i-ai schimba cu alții mai liniștiți)😁.

Și dimineața când te trezești (sau mă rog, te dai jos din pat, că nu-i sigur că ai și dormit), ghici?😎Felicitări, ai luat din nou rolul principal!🍾

Eu știu că e tare bine să alăptezi, de asta am și alăptat continuu 5 ani fără 1 lună, că am avut doi unul după altul, dar cred că cel mai important e să fim bine noi cu noi și să fie copiii în siguranță (eu încă stau uneori între ei să nu-și scoată ochii), restul – cât de mult, cât de puțin, câte luni, câți ani, e doar decizia noastră, a fiecăreia.

P.S. Eu n-am fost alăptată decât primele 3-4 luni și credeți-mă sunt foarte bine (știu, nu se vede) 😋. Se spune că alăptarea e dragoste, dar eu cred că dragostea unei mame e oricum dragoste!