E din nou Crăciun, iar curând se încheie un nou an. Cel mai bun an al meu de până acum. Cel mai colorat, cel mai vesel, cel mai darnic, cel mai … viu.

Știu, toți suntem vii, cel puțin așa ar ieși la o analiză medicală, dar câți suntem cu adevărați vii în propriul corp, câți dintre noi ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine, câtora dintre noi ne place să stăm singuri doar noi cu noi?

Este al 38-lea Crăciun al meu, iar prima poză cu mine de Crăciun o am de la 2 ani – 2 lumânări, un tort de casă făcut de mama mea, cu frișcă și nucă, un brad adevărat, și câteva globuri (cred că sunt și acum pe undeva în casa alor mei – unul rozuliu, altul roșu si unul cu model, le țin minte și textura). Eu tunsă scurt, băiețește, seamăn tare cu Matei al meu🙂 sau el cu mine. 🙂 Poza clasică – eu cu tortul, apoi una – eu cu bradul, și câteva poze cu invitații – verișorii mei. Zâmbesc timid, cu zâmbetul puțin strâmb, așa cum apar apoi în toate pozele de când sunt mică.

Dacă aș putea, acum, aș lua-o în brațe pe fetița aia de abia 2 ani, cu zâmbetul strâmb și timid, și i-aș șopti că o iubesc mult, și că sunt tare mândră de ea, de cum a știut ea să se crească, să-și poarte de grijă, de cum a învățat să iubească frumos, să dăruiască, să împărtășească din ceea ce e ea. Și că-i mulțumesc pentru că anul acesta a trecut de la un zâmbet timid la unul mai larg, că și-a învins o grămadă uriașă de frici, a îndepărtat din calea ei o mulțime de: ,,eu nu sunt suficient de…ca să…”, a fost curajoasă, a fost blândă cu ea însăși, s-a uitat des în oglindă și a început să se vadă, și mai mult…i-a lăsat și pe alții să o vadă, așa cum este ea: sensibilă și stângace, amuzantă și împiedicată, plângăcioasă și cu o inimă sinceră.

Azi e Crăciunul, sărbătoarea sfântă, e ziua celui mai bun prieten al ei, cel care a însoțit-o pas cu pas, zi de zi, în tot acest an. N-a îndrăznit să scrie despre El de la început, de teamă că oamenii care nu-L au în viețile lor o vor judeca poate și se vor îndepărta de ea. Apoi, într-o zi, când stăteau ei așa de vorbă, i-a spus încet:

– Știi că vreau să scriu despre tine.

-Știu.

-Dar nu știu cum să o fac, că n-aș vrea să…

-Să creadă ceilalți despre tine că ești…credinciosă?

-Păi…

-Vrei să te vadă doar amuzantă, nu?

-Nu chiar, dar știi și Tu, mulți cred că Tu ești doar o poveste…

-Și pentru unii chiar voi rămâne doar o poveste. Dar sunt și alții, pentru care pot deveni un prieten bun…

-Ok, am înțeles. Gata, m-ai convins. Dă-mi niște cuvinte.

-Ce fel de cuvinte?

-Ca să scriu despre tine…

-În așa fel încât ceilalți să știe că mă cunoști, dar doar așa… din vedere?

-😁 Ești atât de amuzant…aproape la fel ca mine …😁

-Păi da, că dacă tot stau atât cu tine am devenit și eu amuzant.

-Hai să stabilim clar, pentru public…ne cunoaștem doar din vedere.

-Bine, fie, uite cuvintele de început:

Despre EL

A mai scris de câteva ori de atunci. Nu-i mai e frică că va fi judecată. Nu-i mai e teamă că nu va mai fi la fel de populară. Că unii o vor vedea ca pe o … credincioasă. Ea știe acum cine e ea, dar mai ales ce înseamnă să-L ai pe El în viața ta. Cum uși ți se deschid la tot pasul, cum oameni buni ți se alătură, cum nu mai trebuie să rătăcești pe cărări neumblate pentru că vezi și știi care e drumul tău, cum pașii pe care-i faci zi de zi nu sunt în zadar și tot ce sădești dă rod, cum atunci când cazi simți o mână puternică care te ridică și-ți spune: sunt aici cu tine. ❤️

Să aveți o sfântă sărbătoare

S-a născut Isus.

Inima să vă fie veselă

De Crăciun.

Împreună toți azi ne unim

Să-L sărbătorim pe El.