– Mami, mâine mergi la nuntă?
– Da, Matei.
– Uff.
– Ce e?
– Tu știi ce mult mi-ar fi plăcut mie să mă fi putut căsători eu cu tine.
– Matei…
– Știu, mami, că nu se mai poate, și sunt bucuros că te-ai căsătorit cu tati, dar eu te iubesc atât de tare.
– Și eu te iubesc tare, doar că iubirea mea pentru tine e altfel. Te iubesc încă de când erai la mine în burtă și o să te iubesc mult timp de acum încolo.
– Știu, doar că eu tot aș fi vrut să mă căsătoresc cu tine. Că ai fața frumoasă și ești așa bună!
– Matei, când vei fi mare, vor fi multe fete cu fața frumoasă și bune și atunci îți vei găsi o fată care să te iubească și pe care să o iubești și tu și vă veți căsători.
– Și dacă fata pe care o să o iubesc eu, nu o să mă iubească?
– (Ai de mine, ce să-i răspund?) Păi… trebuie să gândești pozitiv: că ea o să te iubească.
– Zi-mi, toți oamenii care se iubesc se căsătoresc?
– Ăăă….ăăă… nu neapărat.
– Adică cum, există oameni care se iubesc tare și totuși nu se căsătoresc?
– (O, Doamne) Păi… da…există…
– Dar asta e foarte trist, mami.
– Da, știu.
– Dacă o să fiu și eu așa?
– Matei, ești încă mic… nu te gândi la asta.
– Păi, cum o să știu eu cu cine să mă căsătoresc?
– Nu poți să știi de acum, o să vezi atunci și o să simți.
– Ce-o să simt?
– Oh, Matei, mi-e greu să-ți explic acum (că nici eu nu prea știu cum e cu astea…) dar, hai nu te îngrijora pentru ceva ce încă nu știi cum va fi.
– Bine, sper numai să fie o fată așa ca tine, cu fața frumoasă.
– … (și eu Matei, și nici nu contează cât de frumoasă îi va fi fața, important e să o vezi tu frumoasă și să o iubești).