Când te înconjori de oameni pozitivi ai toate șansele să fii și tu unul ca ei.
Iuliana Oţet, e prietena mea dragă, cea mai pozitivă persoană pe care o cunosc, e ca o rază de soare într-o iarnă geroasă, e bună, caldă, generoasă până la stele și-napoi. De cum intri la ea în casă începe să deschidă dulapuri și să se gândească ce ar putea să îți dea, să nu cumva să pleci de la ea cu mâna goală.

Ea e cea datorită căreia eu am reușit să mă mobilizez să conduc, deși primele drumuri după ce mi-am luat carnetul păreau a fi catastrofale (asta era, desigur, părerea bărbaților din familia mea). Iulia în schimb a avut încredere în mine, m-a lăudat, excesiv uneori, spunându-mi cât de bine conduc, a fost copilotul meu vreo lună până am fost sigură că nu sunt pericol public și mă descurc și singură. O aud și acum: ”Ancuța, te descurci fooaaarte bine, și cât de atentă ești, nici nu bruschezi deloc mașina, mă simt foarte în siguranță cu tine la volan!” 

Iulia a fost și cea care mi-a dat curaj atunci când am început proiectul meu cu cărțile. Am fost la ea în vizită cu puțin timp înainte de a mă decide dacă merg mai departe cu acest proiect sau mă întorc la bancă. Aveam câteva cărți în portbagajul mașinii, i le-am arătat, i-am spus că mi-ar plăcea mult să o iau pe drumul acesta și ea, cu optimismul ei incurabil, mi-a spus ceva ce mi-a dat aripi: ”Ancuța, de când te cunosc (mă cunoștea de 4 ani, deci nu era ca și cum mă știa de la naștere) tot ce ai făcut, ai făcut foarte bine și responsabil, așa va fi și de data asta!”

Iuliana Oţet mă bucur tare că ai trecut azi pe la noi, orice întâlnire cu tine este o bucurie și o încântare! 

P.S Dacă nu aveți o Iulia în viața voastră, faceți-vă repede rost de una!