Azi mi-a scris cineva pe facebook că mă admiră pentru echilibrul pe care îl am (îl afișez, ar fi mai corect) între business și rolul de mamă și faptul că pare că trăiesc într-o armonie deplină.

Ar fi trebuit probabil să mă umflu în pene și să calc țanțosă toată ziua, fericită că, uite, unii mă văd, din poze, o ,,echilibrată”. Am stat puțin să mă gândesc la mine, cum sunt eu de fapt și la ce-o fi atât de important echilibrul ăsta de-l caută toată lumea și pare că doar unii, mai norocoși, îl găsesc.

Eu ca și persoană sunt destul de echilibrată, nu am tendința spre excese, în general mă bucură lucrurile mărunte, gesturile celorlalți, nu am planuri legate de bani, lucruri materiale, business-uri în floare, vreo carieră fulminantă. Și sunt așa de când mă știu. Și sincer nici nu cred că mai e vreo șansă să-mi schimb perspectiva de acum încolo. Totuși, în anii aceștia care au trecut din viața mea, în care, da, am fost cam echilibrată, am reușit cumva să înțeleg cine sunt eu și de unde îmi iau eu ,,doza” mea zilnică de fericire, de bună dispoziție, de echilibru, de sănătate interioară, ca să îi zic așa. Și pornind de la cine sunt eu, cum sunt eu, cum fac eu să fiu bine cu mine, reușesc (nu tot timpul ce-i drept) să fiu într-un echilibru și cu ceilalți.

Da, când ești mamă și mai ai și un business, care pentru unii pare libertatea deplină, iar pentru cei ce-l au e muncă interminabilă, lucrurile se schimbă puțin. Nu mai e totul despre tine, despre ce-ți dorești, ce simți, cine ești. Și atunci începi un soi de dans, ce noroc că mie îmi place maxim să dansez! 😊 E un dans în care te mai calci și pe picioare, în care uneori te învârți prea repede, alteori ești pe lângă ritm, să nu mai zic de situația când nu știi deloc pașii și totuși trebuie să fii pe ring. Asta e viața la urma urmei, un ring de dans în care ne întâlnim cu toții și încercăm pe cât putem să nu ne călcăm pe picioare și să ne sincronizăm mișcările.

De când îi am pe copii, mereu am avut impresia că-s într-o continuă competiție, cu mine însămi. Să fiu o mamă bună, să am grijă de ei, să-i protejez, să nu fac diferență între ei, să le descopăr abilitățile, să simtă că-i iubesc, să petrec timp cu ei, să fiu mereu acolo când au nevoie. Apoi, în tandem, să nu îmi neglijez business-ul, să-mi mulțumesc clienții, să am mereu idei noi, să fiu prezentă la muncă, să simt piața, să, să și alte multe să-uri. Dar cred că pentru toți, la un moment dat, vine o vreme când toate aceste să-uri ne îngreunează atât de mult încât ajungem să nu mai gândim sau să simțim liber.

Am încă multe să-uri și multe dacă-uri inserate adânc în minte, dar am ieșit din propria competiție. Pentru o viață sănătoasă nu consum zilnic doar fructe și legume și beau multă apă, ci îmi deschid mintea și sufletul. Mă hranesc cu multă libertate și bucurie în fiecare zi. Știu că nu voi putea trăi mereu în echilibru, și nici nu mai vreau. În schimb îmi doresc să evoluez, iar echilibrul va trebui să se adapteze de fiecare dată după mine, cea nouă. Atâta timp cât știu cine sunt și ce simt, nu mai mi-e frică de nicio etapă, nu mai am stresul ieșirii din ring, pentru că știu că atunci când voi reveni, voi fi cu siguranță o dansatoare mai bună. 😊