E o perioadă destul de încărcată – multe proiecte frumoase, târguri, cărți noi, oameni dragi cu multă energie pozitivă.

Uneori, când sunt prea multe lucruri bune care vin spre tine, simți cum parcă te ia valul și ai așa senzația că ești… important.

Și când simt că senzația asta e de necontrolat, că parcă prea mi-a crescut inima în piept, mă opresc puțin, respir adânc și ascult. El e mereu acolo.

– Iar te-a luat cu palpitații, nu?
– Iar, iar.
– Păi cred și eu, ești căutată, ai succes.
– Doar tu știi cine sunt, indiferent de succes.
– Eu știu, tu să nu uiți.
– Mă poți trage de mânecă când o iau aiurea?
– De mâneca de la rochiile alea pictate cu care te tot pozezi?
– Haha, exact.
– Bine, bine, o să încerc să fiu pe fază.
– Știi de ce îmi place să vorbesc cu tine?
– Că vorbesc frumos?
– Și de asta. 😊 Dar și pentru că atunci când sunt jos și vin la tine, îmi arăți că nu e chiar așa rău și mă ajuți repede să mă ridic, iar atunci când sunt prea sus, mă iei de mână și mă tragi un pic mai jos, mai pe pământ.
– Păi asta fac prietenii buni, nu?
– Daaa. Ce m-aș face eu fără tine?
– Te-ai umfla în pene și te-ai da mare…
– Crezi?
– Ei, te-ar mai lua din când în când valul și te-ai simți grozavă.
– Da, așa e, dar cred că e ceva omenesc, nu? Așa fac oamenii în general când au succes…au impresia că e totul despre ei, că ei au controlul lucrurilor, că merită să fie sus.
– Dar de când ești tu așa înțeleaptă?
– A, nu de mult… de săptămâna trecută.
– Mă gândeam eu… parcă te și văd…stăteai tu așa frumos la birou…
– Hihi, da da, și dintr-o dată m-a luat așa ca o căldură…
– Și ce să fie, ce să fie…
– A dat înțelepciunea peste mine.
Auzi, am văzut săptămâna trecută o emisiune cu Barbra Streisand unde a fost întrebată cum reușește să-și țină în frâu emoțiile atunci când e pe scenă, iar în fața ei sunt atâția oameni ai căror ochi sunt ațintiți spre ea.  Mi-a plăcut așa mult ce a răspuns : în momentul acela îmi zic doar atât – Let go and let God! ❤️