Suntem pe drumul de întoarcere din concediu și Matei e foarte trist că zilele au trecut atât de repede și deja facem planuri cum să mai mergem vara asta măcar o dată la mare. 🌊
Matei, aproape lăcrimând: Deja mi-e dor de mare…
Eu: Hai, nu mai fi supărat, trebuie să ne bucurăm că am reușit să mergem. Sunt atâția copii în lumea asta care nu au văzut marea. (ăsta-i textul meu clasic: sunt atâția copii care nu au ce mânca – când mă enervez că aruncăm mâncarea, sunt atâția copii care nu au cu ce se îmbrăca – când ei își distrug hainele, etc).
Matei: Știu, mami… (zice el cu o voce joasă și miloasă). Dar, sunt și atâția copii care merg de mai multe ori la mare într-un an, și nici asta nu-i corect!
Eu: Matei, hai totuși să ne gândim împreună la ceea ce a fost frumos în concediu ăsta.
Matei: Păi, totul a fost frumos, ce, tu n-ai fost acolo, am fost cumva în concedii separate și nu știu eu?! 
😁
P. S: ,,Dacă-i musai, bag și eu câteva lacrimi, și poate poate mai vedem marea o dată anul ăsta! ” 😎