Când eram mică, cel mai fain moment al zilei era seara, înainte de culcare, când îmi rezervam cam o jumătate de oră în care eram doar eu cu mine și visam tot ce voiam eu, cu ochii deschiși.

În acea jumătate de oră eu eram cea mai grozavă, aveam puteri nelimitate, tot ce îmi propuneam se îndeplinea fără niciun efort.

Mi-am păstrat obiceiul de a fi doar eu cu mine și acum, și poate sună ciudat, dar pe lângă viața mea de zi cu zi, pe lângă familie, copii, prieteni, serviciu, colegi, am și viața mea secretă.
Și savurez la maxim toate momentele mele de acolo, mă încarc pozitiv, pentru că acolo nu am complexe, întotdeauna arăt bine, chiar foarte bine😁, nu fac gafe, nu supăr pe nimeni, și chiar dacă ceva nu iese foarte bine, o iau de la început… că na, doar nu știe nimeni cum a fost prima dată. 😋

Odată, în liceu, călătoream cu trenul, împreună cu un coleg din altă clasă, pe care îl știam din generală, și cum a durat mult călătoria, am povestit tot felul de chestii, inclusiv i-am spus cum îmi imaginez eu tot felul de lucruri faine, că veniseră cei de la Holograf (îmi plăceau mie atunci, cred) în Sighet, unde eram noi la liceu, și în timpul concertului m-au ales doar pe mine să cânt pe scenă cu ei. Și normal, am cântat și foarte bine. 😁 Și colegul meu (care juca tenis de performanță), foarte simpatic, îmi zice : Stai liniștită, că și eu îi bat zilnic, de nu se văd, pe Pete Sampras și pe Agassi. 😁

În ultimul timp, de când nu știu ce mi-a venit să scriu pe Facebook, că n-am scris niciodată nimic până acum, nicăieri, mă întâlnesc sau vorbesc la telefon cu oameni cu care mă știu demult și toată lumea e foarte surprinsă, plăcut se pare, și îmi zic chestii de genul : ce faină ești, nu te știam așa sau tu erai așa rezervată, mă bucur să te descopăr și altfel.

Da, eu sunt o persoana timidă, nu-mi place să fiu în față, anul trecut când a trebuit să vorbesc în public, în săptămâna dinainte mi-am făcut radiografii la cap și stomac, eram sigură că sunt pe moarte – și chiar era să mor, de… emoții. 😎
Dar în același timp, pentru mine nu e neapărat ceva foarte nou, că eu mă știu… de când mă știu😊, și mai ales mă știu și dincolo de ceea ce par că sunt, plus că știu ce tare sunt eu în viața mea secretă😁, și cred că, cumva, mi-am luat curajul de acolo – curajul de a fi EU, așa cum sunt, cu bune și mai puțin bune, dar totuși EU.

Când reușești să fii bine TU cu TINE poți fi chiar și o girafă între oi și să te simți bine. 😋

Voi, aveți viața voastră secretă? 😊