După ce am terminat facultatea – de Drept, știam cumva că nu voi profesa niciodată în domeniu. De câte ori pronunțau ai mei titulaturi gen avocat, judecător, notar, simțeam că mă ia cu amețeală, parcă nu era despre mine și nici nu va fi vreodată.

Dar în același timp parcă nici nu voiam să îi dezamăgesc, mă ținuseră cu greu anii aceia la facultate, și își doreau, cu siguranță, să fiu mai bine decât ei. Asta mi-au spus dintotdeauna: Tu poți să faci mai mult decât noi (indiferent ce-o fi însemnând asta).

Ce nu știau ei atunci, și nici eu, era că, ei erau foarte bine: se găsiseră unul pe celălalt, ne crescuseră pe noi frumos, aveau meserii pe care le iubeau și aveau deja o viață frumoasă în comunitatea din care făceau parte.

Atât de mulți dintre noi suntem încă într-o continuă căutare.

Știu oameni care sunt în aceeași rutină de ani de zile, și nu pot sau nu au curajul să iasă din ea, poate din comoditate sau poate din teama că vor eșua dacă va trebui să o ia de la capăt.

Dar știu și mulți alții care au căzut de multe ori și s-au ridicat, care au traversat mări și oceane pentru un loc mai bun, un job mai bun, o persoană dragă…

Ce înseamnă mai bine la urma urmei?

Cum știi că ești bine?

Când simți că ești unde trebuie să fii sau măcar pe drumul bun?

Poate atunci când te trezești dimineața și te bucuri că ai o nouă zi la dispoziție doar pentru tine…

Poate atunci când ești în mașină, în drum spre serviciu, asculți muzică și deși zâmbești în gând, zâmbetul tău străbate gândul și poposește la tine pe față…

Poate atunci când te sună cineva drag și îți spune că s-a gândit la tine și ar vrea să vă vedeți…

Poate atunci când te împiedici de vreo treaptă, pentru că gândurile tale zboară fără încetare, și acolo lângă tine e cineva necunoscut, care te salvează de la o cădere spectaculoasă, iar apoi râdeți cu poftă împreună…

Poate atunci când ajungi la serviciu, și deși n-ai chef de nimic, un coleg îți face un compliment drăguț care îți dă din nou energie…

Poate atunci când ai ajuns acasă după o zi grea de tot, și poți să dai muzica la maxim și să dansezi așa cum simți…

Sau poate atunci când, în conversațiile pe care le porți cu tine însuți, știi să te privești cu drag, nu ți se pare greu să te ții, din când în când, în brațe, ai învățat să-ți ștergi propriile lacrimi și chiar să-ți zâmbești.

Mulți dintre noi credem că suntem bine doar atunci când reușim să avem sau să facem multe. Dar sunt printre noi și aceia care au înțeles că binele vine, înainte de toate, din libertatea de a fi tu însuți.