Iubesc vara pentru zilele ei lungi și calde, dar mai ales pentru prilejul de a mă reîntâlni cu Marea și implicit cu mine.

Întotdeauna mi-a plăcut să fiu înconjurată de oameni și, în orice loc cunoscut sau nou m-aș afla, socializez fără probleme, dar când vine vorba de vacanță prefer locurile cele mai sălbatice. Bine, de când au apărut și copiii, cărora adjectivul “sălbatic” le vine mănușă, nici nu mă văd mergând în alte locuri. 😁

În primul an în care ne-am aventurat să mergem cu copiii la mare (aveau 3 ani jumate și 1 an jumate) era să ne întoarcem înainte de a ajunge : Mariei nu îi plăcea deloc în mașină, iar pe autostradă a ieșit din scaunul de mașină, s-a urcat la geamul din spate, și a început să dea cu pumnii în geam, urlând cât o țineau plămânii. No, imaginați-vă că sunteți în mașină și conduceți liniștiți pe Autostrada Soarelui și dintr-o dată în față vă apare o mașină din care un bebeluș încearcă să evadeze. În timp ce încercam cu disperare să o prind de-un picior, să o trag înapoi în scaun, vizualizam știrea de la Pro-TV, cu părinții nebuni și bebelușul captiv.
Am ajuns într-un final pe litoralul românesc pe plajele Corbu și Vadu și a fost de vis. La Vadu nimeni pe plaja, în afară de noi 😁, la Corbu puțină lume și oameni foarte faini.
În următorul an, erau mai mari, nu? 🤔 Da, în acte 😀. Drumul până în Croația mi l-am petrecut între scaunele lor de mașină, pe post de paravan, de data asta să nu-și scoată ochii. Dar mi-am recuperat zenul după prima întâlnire cu marea cea limpede și albastră. 🧘