Pe EL îl știu de când eram mică. Nu pot spune că-l cunoșteam bine, mai mult așa, din auzite. Mergeam și la EL acasă, din când în când, împreună cu bunica mea. Nici nu-l prea băgam în seamă, să fiu sinceră. Pe atunci, habar n-aveam ce prieten grozav știa să fie.
Ne-am reîntâlnit întâmplător, pe stradă, când eu aveam 24 de ani. Eram într-un moment nici bun, nici prost, așa… nicicum. Dimineața mergeam la muncă, lucram 8 ore la un notariat, iar după masa eram la master, alte 4 ore. Nu prea aveam timp de mine, să mă observ, să mă cunosc, eram cumva într-o continuă căutare, fără să știu însă ce căutam exact.
Într-o seară, cum mă întorceam de la facultate pe jos, în minte mi se împleticeau tot felul de gânduri din ziua care tocmai se termina, nici n-am simțit când s-a apropiat de mine. Am mers o parte din drum, cot la cot, fără ca eu să știu că EL era acolo. Doar când m-a atins ușor cu cotul, m-am oprit din gândurile mele și i-am zâmbit.
– Hei!
– Hei!, i-am răspuns eu.
– Cum ți-a fost ziua?, m-a întrebat.
– Nu pot să mă laud.
– Lauda nici nu e bună, oricum, mi-a spus EL.
Am zâmbit, și mi-am zis în sinea mea: ,,E chiar simpatic!”
– Hei!, i-am răspuns eu.
– Cum ți-a fost ziua?, m-a întrebat.
– Nu pot să mă laud.
– Lauda nici nu e bună, oricum, mi-a spus EL.
Am zâmbit, și mi-am zis în sinea mea: ,,E chiar simpatic!”
Ne-am plimbat așa, cot la cot, până la scara blocului meu.
– Trebuie să urc, i-am spus eu.
– Nici nu mă așteptam să mă inviți înăuntru, mi-a zis EL. Oricum, am multe de făcut în seara asta.
– Trebuie să urc, i-am spus eu.
– Nici nu mă așteptam să mă inviți înăuntru, mi-a zis EL. Oricum, am multe de făcut în seara asta.
Au urmat multe seri în care mă aștepta când mă întorceam de la facultate, doar să mă conducă și să povestim (să fiu sinceră, eu povesteam cel mai mult). Deveniserăm foarte familiari, știa deja multe despre mine, dar nu mă deranja, din contră, LUI îi puteam spune orice și mă simțeam în siguranță.
Într-o seară, eram îngândurată tare. Parcă numai nu-mi găseam locul, eram tot timpul ocupată, dar degeaba, că tot nu știam încotro mă îndrept.
– Ce e? m-a întrebat.
– Nu știu, dar am impresia că nu mă vede nimeni.
– Și cine ai vrea să te vadă?
– Păi…să mă vadă și pe mine un băiat, să simt și eu că contez, că-s importantă pentru cineva.
– EU te văd, să știi.
– Bine, TU…
– Și te văd chiar specială.
– Da, sigur…
– Păi ce, crezi că umblu și cu alții seara pe străzi, de nebun, să le ascult poveștile?
– Aaa…, uite la asta nu m-am gândit, am zis eu zâmbind.
– Nu înțeleg de ce oamenii au mereu nevoie de o confirmare din partea altora ca să se simtă speciali.
– Habar n-am, dar chiar mă simt mai bine acum, că știu că-s specială pentru tine. Îmi place tare să stau de povești cu tine. Auzi, vei veni mereu seara să mă conduci și să mă asculți?
– Depinde.
– Depinde de ce?
– De tine.
– De mine?!
– Da, de tine. Cât timp mă vei căuta, cu privirea, cu gândul, cu inima, voi fi cot la cot cu tine, ca și acum. Dar, dacă vei uita de mine, eu nu voi insista…
– Păi, de ce?
– Poate pentru că nu-mi place să insist, și pentru că aș vrea să îi ascult și pe alții, pe cei care … abia mă descoperă!
– Nu știu, dar am impresia că nu mă vede nimeni.
– Și cine ai vrea să te vadă?
– Păi…să mă vadă și pe mine un băiat, să simt și eu că contez, că-s importantă pentru cineva.
– EU te văd, să știi.
– Bine, TU…
– Și te văd chiar specială.
– Da, sigur…
– Păi ce, crezi că umblu și cu alții seara pe străzi, de nebun, să le ascult poveștile?
– Aaa…, uite la asta nu m-am gândit, am zis eu zâmbind.
– Nu înțeleg de ce oamenii au mereu nevoie de o confirmare din partea altora ca să se simtă speciali.
– Habar n-am, dar chiar mă simt mai bine acum, că știu că-s specială pentru tine. Îmi place tare să stau de povești cu tine. Auzi, vei veni mereu seara să mă conduci și să mă asculți?
– Depinde.
– Depinde de ce?
– De tine.
– De mine?!
– Da, de tine. Cât timp mă vei căuta, cu privirea, cu gândul, cu inima, voi fi cot la cot cu tine, ca și acum. Dar, dacă vei uita de mine, eu nu voi insista…
– Păi, de ce?
– Poate pentru că nu-mi place să insist, și pentru că aș vrea să îi ascult și pe alții, pe cei care … abia mă descoperă!
(Visited 100 times, 1 visits today)