Există foarte multe momente în viața unui om în care tot ceea ce vede e întuneric.

Și oricine ar veni să-i spună sau să-i arate o sursă de lumină, pentru el totul rămâne la fel – întunecat.

-Uite, e așa de frumos afară!

-Ce frumos e la tine la birou!

-Copiii tăi sunt deosebiți, cine nu și-ar dori asemenea copii!

Și exemplele ar putea să continue la nesfârșit.

Tu, în schimb, rămâi absent la toată frumusețea din jurul tău, pentru că, pentru tine, în jur e întuneric.

Și cred că e foarte ok să fii și în întuneric. Să-l simți. Să știi că face parte din tine. Toți avem părți întunecate. Niciun om nu e doar lumină. Niciun om, oricât de grozav ar fi, nu poate să fie non stop, zi de zi, ceas de ceas, în lumină.

Dar o dată ce ai simțit lumina, o dată ce te-a cuprins, ți-a trezit simțurile, ți-a adus zâmbetul larg pe buze, nu poți să o mai uiți niciodată. Și e firesc să-ți dorești să o atingi din nou, să o lași să te învăluie, să te atingă.

,,La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.

Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

Și a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”

Oricât de mult întuneric este în viața noastră, sursa cea mare de lumină este mereu deschisă. Și nu exită niciun clasament, nicio selecție.

-Aha, deci tu ești un pic mai luminos… ai trecut, așa că îți mai dau niște lumină, iar tu… tu ești cam în întuneric, îmi pare rău, o lăsăm pe altă dată.

Din fericire, Dumnezeu nu funcționează așa, ca noi oamenii. Atunci când mergem la El nu ne întreabă la ce pagină am ajuns.

-Aaaa, ești numai la pagina 20? No, păi, mă duc să stau de vorbă cu cel care e la finalul cărții!

Nu face asta. Niciodată.

-Aha, deci ai ajuns la pagina 20? E ok. Hai să vedem cu ce te pot ajuta.

-Păi, uite, mă trezesc dimineața și parcă n-am niciun chef de viață. Nu mă plâng, n-am de ce, sunt ok, lucrurile îmi merg bine, doar că eu…

-Așa…

-Simt de parcă, știi Tu, totul e apăsător…

-Și întunecat…

-Da, uneori, chiar foarte întunecat.

-Și ți-ai dori…

-Puțină lumină. Oricâtă. Nu vreau să abuzez.

-Uite, îți voi spune un lucru. Nu e secret. Poți să-l spui și tu mai departe. Lumina, la fel ca întunericul, sunt în tine. Tu alegi ce vrei să arăți în lume. Dacă vrei să trăiești liber, nu fugi de întuneric, dar nici nu-i da multă importanță. În schimb, dacă vrei să trăiești frumos, scoate toată lumina afară din tine. Nu-ți fie frică, de lumină n-ai cum să abuzezi niciodată!