Pasul 1.

O faci pe șefa ta de 37, mintenaș 38 ani – bătrână (tu ai 23 de ani și impresia că ai libertate totală de exprimare) și nu i-o zici în față, ci așa voalat. În timp ce șefa ta se dă cu o cremă, tu, așa din senin, te trezești zicând : ce miros, îmi amintește de crema cu care se dă bunica mea!

Pasul 2.

Te duci în timpul serviciului într-un loc în care se servește mâncare, șefa ta îți scrie mesaj să-i trimiți o poză cu meniul, că e moartă de foame, că na, her first favorite F word is FOOD, și tu îi trimiți lista cu băuturile, iar când ea îți scrie : am spus mâncaaaareee, tu scrii așa, finuț : just kidding!
Serios? Ție îți arde de glume când șefa ta e flămândă?!

Pasul 3.

Șefa ta face o glumă, și nu așa ca o excepție, adică ea face mereu glume, și toate sunt bune, și tu știi asta, și toată lumea din birou râde, desigur, mai puțin tu, sau mă rog, râzi, dar cam defazat, așa cam după 1 minut. Restul colegelor râd deja la gluma cu nr. 2, că șefa ta e așa rapidă, că poate glumi de 2 ori pe minut… Nu și cu tine!

Bineînțeles că personajele sunt fictive!
Nimeni nu a văzut vreodată o șefă bătrână, care mănâncă mult și face glume proaste, chiar 2 pe minut.
Un astfel de personaj nu există, desigur, e o pură invenție!
A, stați, doar unul dintre personaje e fictiv, celălalt chiar există în realitate, și lucrează la noi în birou, mă rog… a lucrat… până azi! 😋