De când am copii, am întâlnit foarte multe mame care, după perioada maternității, fie nu s-au mai întors la locul de muncă dinainte și au început ceva pe cont propriu, fie pur și simplu s-au reprofilat, s-au reinventat, luând oarecum decizii radicale, ceea ce cu siguranță, nu ar fi făcut înainte de a fi mame.
Da, când vin copiii se schimbă prioritățile, se repoziționează lucrurile, dar totuși, de unde vine acest curaj și această putere a mamelor de a face schimbări atat de mari, de regândire și reproiectare a propriei vieți?
Mi-am amintit de o persoana foarte importantă din satul meu natal, tanti Marița, operatoarea vechii centrale telefonice aflată in cadrul poștei din sat, care vorbea ”pe nas” atunci când îţi făcea legătura cu o altă persoană, care avea telefon. Țineți minte?
Iți prelua apelul și apoi te punea pe hold până introducea firul pentru numărul cu care tu voiai să vorbești, și mai intervenea eventual să-ți spună că nu răspunde și să aștepți, și iar te punea pe hold, iar o auzeai pentru câteva secunde, iar te punea pe hold.
Când ești mamă de copii mici, zici că ai o tanti Marița în casă, care din 5 in 5 minute te activează, iar stai putin pe hold, iar te activează, iar te pune pe hold, si tot așa până la final de zi (și noaptea desigur, că doar ești mamă, nu ai somnul lin inclus în fișa postului)
După ce mai ai și o experiență de peste 7 ani în ”acest domeniu”, poți să faci absolut orice. În perioada de training ești ”activată” de plânsete de foame, de sete, de colici, de necolici, de orice, apoi treci la nivel superior – plânsete de nervi, de frustrare, de orice numa’ să fie plâns, apoi de astea super faine, frățești:
– ”Mami, Matei m-a bătut!” (îți crește instant tensiunea, te pornești să salvezi victima),
– ”Mami, Maria a început, ea m-a lovit prima!” (te pui singură pe hold, că dacă ajungi la ei s-ar putea să nu iasă bine pentru nici unul),
– ”Mami, Matei mi-a mâncat ultima bucată de prăjitură!” (scanezi prin casa să vezi ce ai putea să dai la schimb să salvezi situatia),
– ”Mami, Maria îmi umblă cu lego și îmi strică contrucțiile!” (știi cât costă un lego nou, deci nu-ți permiți să o lași să-l strice)
Și după ce supraviețuiești eroic acestei perioade, te uiti la tine (nu in oglindă, că s-ar putea să nu-ți placă ce vezi) și îți zici în sine : Pot orice!
Și, crede-mă, chiar poți ! 