În aceeași zi, vine altă lituaniancă, de la altă editură, să-mi prezinte cărțile ei, și uitându-se la ale noastre, zice: ”Uite, trebuie să recunosc că nu prea se potrivesc cărțile noastre cu ce aveți voi, DAR îți dau cartea de vizită a unei prietene de la o altă editură, care are o carte care cred că vi s-ar potrivi. Desigur, aceeasi carte de vizită cu vulpea portocalie!

Pe la amiază, în timp ce eram la o lansare de carte, îmi scrie colega mea:
”Te caută un tip, e din Lituania, dar vorbește engleză, e tânăr și simpatic și vrea numai cu tine.”
”Am și pornit!”, îi zic. Glumesc desigur! Am mai întrebat-o, bineînțeles, de-a cui e din Lituania, ce-s părinții lui, întrebări din astea clasice. 
Apar și eu într-un final, mă întâlnesc cu tânărul, aflu că a agent literar, începe să-mi prezinte cărțile editurilor cu care colaborează și se oprește la o carte: V-ați prins, cartea cu vulpea! Îi mulțumesc politicos, că doar sunt o binecrescută (un pic cam prea crescută, chiar) și îi zic să-mi trimită fișierul cu cartea să o citesc când ajung acasă.

Ajunsă acasă primesc mailul promis de la tânărul cel simpatic, dar prinsă cu alte treburi nu reușesc să mă uit peste carte.

Vinerea trecută, spre seară, primesc alt mail, de la prima tipă a cărei carte de vizită o aveam și desigur îmi zice de cartea cu vulpea. ”No, nu se mai poate”, zic. ”Musai să citesc cartea asta, urgent!”.

Și mă apuc de citit, împreună cu colega mea Sina Sorina Moisii și citim și râdem și iar citim și ne uităm una la alta, ceva de genul : ”Wawww, ce replică genială!” și mai citim și iar ne oprim și efectiv nu ne vine să credem ce idei grozave sunt în carte și cum cartea asta pur si simplu ne-a urmărit și noi era să trecem pe lânga ea. Normal că am semnat deja și curând va ieși și în română. 

Nu o să vă povestesc cartea, că e atât de faină că aș putea povesti zile în șir despre ea, vă zic doar că sunt momente în viață care pur și simplu nu trebuie ratate, iar fericirea poate fi uneori…chiar și o vulpe!