Sunt niște zile de toamnă atât de frumoase, și totuși atât de încărcate în online.

Apărăm principii, stabilim granițe, ne protejăm copiii, dăm sentințe celor care nu gândesc ca noi.

Eu sunt mai mult un om al păcii, decât al războiului, așa că nu mă războiesc nici acum, ci aleg, așa ca de fiecare dată când simt presiune, să caut propria liniște.

Și unde m-aș putea duce să caut liniștea, decât la Cel care deține liniștea deplină, care mă primește la orice oră cu toate fricile și gândurile care mă apasă și care știe că nu vreau să plec înapoi cu ele.

-Ok, lasă-le aici.

-Vezi că-s multe.

-Am loc destul.

-Ce bine, că eu nu mai aveam loc! Și erau așa grele!

-Cu pietrele cum stai?

-Mai pun din când în când câte una jos, dar mai am încă destule.

-Și ele-s grele, nu?

-O, da! Ce bine e când în loc să mă chinui să arunc una, decid să o pun jos!

-Ți-am mai spus eu, pietrele îți îngreunează drumul spre lumină.

-Da, știu, și cu toate astea…car atâtea zi de zi, și mai sunt și gata să le arunc.

-Când mai vii, poate mai aduci din ele și le lași aici.

-Primești și pietre?

-O, și încă câte!Primesc și la propriu!

-Și nu ești supărat pe cei care aruncă spre tine?

-Pe tine cât te ține supărarea pe copiii tăi?

-Maxim până seara când adorm, și pot să îi privesc în liniște.

-Păi vezi, așa fac toți părinții cu copiii lor. Auzi, tu pe care dintre copiii tăi îl iubești cel mai tare?

-Ce întrebare e asta? Nu fac diferențe între ei.

-Hai no, poți fi sinceră cu mine. Poate pe cel care face cele mai puține năzbâtii?!

-Serios acum, cum să-l iubesc pe unul mai mult decât pe celălalt?

-Apoi cam așa și eu! Dar știi ce e ciudat? Unii cred că pe ei îi iubesc mai mult pentru că fac mai puține năzbâtii decât ceilalți.

-Haha, știu, așa credeam și eu până nu demult. Că-s una dintre preferatele tale!

-Recunoaște, până ți-ai luat oglindă și ai început să te și uiți în ea.

-Haha, da, exact! Am avut un adevărat șoc! Brusc nu mi-a mai venit să mă uit în curțile altora. Dintr-odată aveam atâta treabă la mine în curte, de nu știam pe ce să pun mâna mai repede!

Vă las o piesă care mie îmi place mult:

You say I am loved when I can’t feel a thing
You say I am strong when I think I am weak
You say I am held when I am falling short
When I don’t belong, oh You say that I am Yours
And I believe, oh I believe
What You say of me
I believe