Nu era încă 6 dimineața când aud un urlet: Maaaammmmiii!
Eu: Da.
Matei: Unde ești?
Eu : (oare unde aș putea să fiu la 6 dimineața?)🤔 În paaaaat.
Matei : Și ce faci?
Eu: Dorm (mă rog, dormeam până să urli tu).
Matei: Mi-e foame.
Eu: Serios?! (ceva nou, îmi spui?)
Matei: Da, îmi dai ceva să mănânc?
Eu, mă ridic teleghidată din pat, merg în bucătărie, caut o tigaie să-i fac o omleta.
Matei, care vorbește întruna, și pune o mie de întrebări pe minut : Mami, putem merge azi la film?
Eu : Matei, lasă-mă acum cu astea, că nici nu m-am trezit încă.
Matei: Cum adică nu te-ai trezit, eu văd că vorbești, ce, ești somnambulă? Deci, mergem la film?
Eu: Matei, azi am un examen, nu cred că mă încadrez să mergem.
Matei: Da’ ce examen ai, nu ziceai că ai făcut deja facultatea? Și cine te examinează? Cât durează? De la ce oră? O să fie greu?
Eu: (parcă ziceai că ți-e foame, iar mie mi-era super somn) Nu știu, o să văd când merg. E de la 6 seara.
Matei: Păi, hai să vedem, filmul e de la 7, deci ai o oră să termini examenul, și sigur te încadrezi, că tu te descurci mereu, deci mergem, nu?