Când ești mamă de copii mici ai mereu impresia că orice faci, oricum faci, numa’ nu e suficient.
– Ai născut cu cezariană? Cu siguranță ar fi fost mai bine să naști natural.
– Ai alăptat doar 3 luni? Apoi, puteai măcar 3 ani.
– Ai început diversificarea pruncului cu fructe? Poate ar fi fost totuși mai bine să fi început cu legume.
– Copilul tău a început să umble abia la 1 an și 3 luni? Toți pruncii vecinilor fac deja piruete la vârsta asta.
– Al tău încă nu face la oliță la 2 ani jumate? Clar faci ceva greșit, toți ceilalți copii din parc la vârsta asta deja se șterg singuri.
Când apăream cu Maria, așa cum o vedeți în poză, la 6 luni, când era doar alăptată, lumea mă întreba:
– Dar ce-i dai să mănânce?
– ”Ce să-i dau? 
Grătare, mici cu muștar și cartofi prăjiți, aaa, și cu multă pâine, ca să se sature!”
Mergeam cu ea în parc și o îmbrăcăm în haine cu inimioare, cireșe, căpșuni, roz, roșii, mov, de astea de fete, și lumea mă întreba:
– E băiețel, nu?
– ” Da, e băiețel, doar l-am îmbrăcat așa să-l fac de rușine!”
Acum sunt relaxată, că cică am copii mari, dar în perioada de supraviețuire, când nu-mi doream decât să dorm, să mă spăl și să rezist până la final de zi, aș fi dat orice să îmi zică cineva, oricine: ”Ești o mamă ok, relaxează-te!”
Mamelor de copii mici sau mari, haideți să ne relaxăm și să ne bucurăm de copii, că nu e nici un concurs!
P. S Dacă o să-i aveți pe ai mei de ginere, noră, să știți de pe acum, că eu m-am străduit tare! 